Ultima data cand am fost in Pestera Ursilor a fost cand am avut frageda varsta de 10 anisori!! Acum vizitand-o inca o data...am avut acelasi sentiment de frica si de gol in stomac...parca cineva ma urmarea! Eram furata de figurinele de "ceara" si de "candelabrele" ciudate care parca stateau sa cada...am si uitat sa fac poze...stateam cu aparatul in mana si la un moment dat nu intelegeam de ce am aparatul la mine?! de ce nu surprind ceea ce vad intr-un cadru? sau mai multe? sentiment tare ciudat!!! In acea liniste absoluta auzeam fiecare strop de apa care cadea .... cautandu-si un loc in infinitul intuneric care se mi se arata in fata ochilor!
M-a infiorat povestea pe care mi-a relatat-o ghidul care m-a urmat in pestera..ca sa nu ma pierd..! O data de mult ..locuiau niste ursi in pestera..si a venit crunta iarna si ursii au intrat in procesul de hibernare...o avalansa ia surprins pe perioada hibernarii si le-a blocat orice portita de iesire! Trezindu-se din hibernare...si vazandu-se blocati..de foame...au inceput sa se manance intre ei..act de canibalism...pana cand a ramas unul singur...marturie sta scheletul intins indreptat spre o posibila iesire...sa mori si sa stii ca nu vei mai vedea niciodata razele soarelui.
Terifiant!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu